CHEMARE – vers Dragos Balan.
Iubita mea mai este încă vara
Și amintiri ne cheamă tot mereu
Spre a ne regăsi în prag de seară
Iubindu-ne acolo-n Bedeleu.
Pe iarba verde să te redescopăr
Prin claile cu fân să te iubesc
Cu ale mele toate să te-acopăr
Și tot ce este-al tău să îndrăgesc.
Refren: Să ne iubim cât muntele e munte,
Cât flori și iarbă mai sunt pe cuprins
Hai să gustăm câte ceva din toate
Și să uităm că peste noi a nins.
Să ne iubim la vuiet de cascadă
Și-n șipote iubito să te scalzi
Iar pletele-ți pe pieptu-mi să tot cadă
Și trupul să-ți asemene-a smarald.
Iar unde zmeii au zidit o poartă
Acolo să-noptăm sub cer senin
Vom fi doar noi ce-om împărți o soartă
Și-n taina nopții să ne tot iubim.
Refren: Să ne iubim cât muntele e munte,
Cât flori și iarbă mai sunt pe cuprins
Hai să gustăm câte ceva din toate
Și să uităm că peste noi a nins.
Apoi să-ți fac pe Arieș o plută
Pe cursu-i lin iubito să pornim,
La ceas de prânz când soarele-i în boltă,
Noi încă și atunci să ne iubim.
Dar hai iubito cât mai este vara
Ca peste mine fraged fân s-așterni,
Să ne iubim ca și-ntâia oară
Acolo-n Bedeleu.. în Apuseni.
Refren x 2
Sensul versurilor
Piesa este o declarație de dragoste pasională, legată de frumusețea naturii din Apuseni. Vorbește despre dorința de a retrăi momente romantice și de a se bucura de prezent alături de persoana iubită.