1. WHUT UP, DOG?
Când combini industria cu arta, iese o harababură,
Iată, în muzică, imaginea contează mai mult ca-n pictură,
Pici sau te ridici doar prin conjunctură,
Iar din case de discuri, băiețașii s-au întors pe bordură,
Da’ mișcarea va trăi și fără timbru pe CD
În fiecare zi
Hip-Hop-ul e live in the city,
Iar io-s OK, să știi,
Oricum n-aveam nevoie de coregrafii.
Sunt sută la sută hardcore,
Deci luați-vă târfele acas’
Că mie-mi trebuie boxe pline de bas,
Nu vagaboande pe ringul de dans,
Lirica-mi merge ceas
Ș-alunec pe beat, ca-n cazul de față,
De parcă aș avea patine lipite de limbă și beatul ar fi de gheață.
Dau ceață la rest,
Ca Everest –
Simply the best,
Speedy Gonzales pe val, mă poți vedea navigând pe Coasta de Est,
Da’ vezi că mulți au părăsit corabia,
Iar acum încearcă să se-ntoarcă pe felia mea.
Whut up, whut up, dog?
Get the f**k out, get the f**k out, dog!.
N-apar la radio,
Nu fac comerț cu spoieli ca Fabryo,
Fac piese cardio,
Viabil ca un BMW cabrio,
Femeile, uimite de cât le țin capră, m-au botezat DiCaprio.
E rap, yo,
Și treaba merge brici,
Finisez lirici,
Iar în speech
Dau totul pe față, nu mă feresc de clinci,
Singurele vorbe pe la spate spuse de mine sunt „say my name, b***h!”.
Da’, de fel, vezi verde-n față după ce te urzici,
Deci în orice te implici,
De te ridici,
Mare grijă la amici,
C-aici târfele au c**ie,
Ce-i drept, de obicei mai mici.
Scenă-i plină de voinici,
Ai acum în rap și nepoți și bunici,
Dar hai să-ți explic cum stă treaba p-aici –
Hip-Hop-ul e terenul, io-s Nadal,
Iar restu-s copii de mingi.
Whut up, whut up, dog?
Get the f**k out, get the f**k out, dog!.
2. RĂNI DESCHISE:
Am răni deschise,
Doruri nestinse
Ș-un colb de praf străjer la cufărul cu vise,
Zise
Încă de când alergam desculț prin iarbă,
Iar bunica-mi scotea mărăcinii din talpă.
M-am revăzut cu timpul frumos,
El, tot el,
Însă eu n-am mai fost la fel –
Fereastra cu geam mic nu-mi mai e sfântă,
Iar ulița pare mai strâmtă,
Cireșii s-au uscat, infam,
Iar mărul și-a lepădat creanga de care mă legănam,
Dealul cel scump
Acum e un dâmb,
Iar ceru-i d-un albastru tâmp,
Păsările-s murdare,
N-am chef nici de soare,
Nu mai văd nicio culoare,
Am gustat fructul oprit din plin
Căci paradisul din care provin
Mă respinge ca p-un străin.
Sensul versurilor
Piesa combină o atitudine agresivă și încrezătoare în forțele proprii în lumea hip-hop-ului cu o nostalgie profundă pentru trecut și pierderea inocenței. Artistul își afirmă dominația în rap, dar și regretă schimbările ireversibile din locurile copilăriei.