Prin vălmășag,
Al liniștii-interpret – noaptea se-așterne,
Am sunetu-n cap,
Vibrația-n piept, sângele-n vene-mi pompează catrene
Pe străzi, prin cartier, facultăți, sunt repere,
Rimele mele – lumina din stele,
Flow-ul mi-e vuietul din iernile grele,
Trimit MC-ii să spele podele.
Când toți îs soft în ton și-n șele,
Pică pe mine responsabilitatea de-a duce-n spate beaturi grele,
Rima mea-i artă,
Curge pe stradă,
Din brigadă-n brigadă –
La skateri, la breakeri și rapperi deodată –,
Dau lumii ofrandă.
Pun o mână sus pentru-ntreaga gașcă,
Două degete-ntr-o ceașcă fleașcă,
Nimeni nu mă face – idee proastă,
Rămâne mască
Cu semne pe țeastă.
Când creez mă re-creez (reinventez), departe de mulțime,
Că dacă mă integrez în societate, mă izolez de mine –
O cale hâdă,
Mai ales când societatea-i făcută
Din gânduri neduse la capăt și c**ie retrase-n burtă
Am 9044 de-otrăvuri ascunse-n subwoofer
Și tot atâtea feluri de-a te face să suferi.
Ninety fo’ fo’.
Străzi terne,
Nulități mondene,
Amabilități viclene
Iar în jur, atâtea probleme –
Beau până când nu mai văd buba,
Apoi m-apuc să boxez cu umbra,
Noaptea mă poartă pe străzi ca năluca,
Pe cap cu gluga.
Străin orașului ca un pustiu,
Doar felinarele mă știu,
Tăcut ca un sicriu,
Aproape viu.
Niciodată n-am chef de conversații, când mă vezi de-acu’
Ține-mă de ce vrei tu,
Numai de vorbă nu!
Ideea că timpul va face dreptate – cel mai distructiv gând,
Singura dreptate pe care timpul o face e că ne bagă pe toți în pământ.
Portofelul greu –
Panaceu la cimpanzeu.
M-am dezis de Dumnezeu
Fiindcă tolerează lumea asta proastă absent,
Și mă rog la Anticrist s-o distrugă urgent,
Am 9044 de rugăciuni trimise spre iad
Și 9044 de tactici de-atac.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de alienare și revoltă față de societate și valorile ei. Artistul se simte deconectat și preferă să se reinventeze prin creație, denunțând ipocrizia și superficialitatea lumii înconjurătoare. El își exprimă frustrarea și dorința de schimbare radicală.