În văgăună,
Trec zile, trec nopți,
Nu sună.
Afișez calmul serilor cu lună,
Însă dincolo de tâmplă e foc și furtună.
Nu-s ca ei și le par dus,
Da’ io n-am o doagă lipsă, am una-n plus.
În municipiu,
Cu singurătatea ca principiu,
Că toți vor să-mpartă cu tine succesul,
Nu munca și nici eșecul.
Cu vorbe din târg,
Copiii mă cunosc atât de mult –
Aici e și vina mea…
Câteodată uit
Că sunt vedetă și le răspund la salut.
Hi!
Apoi le-nfig în cur picioru’ de plai.
Niciodată,
Unu’ în turma de oi.
Niciodată,
Mers cu privirea-napoi.
Niciodată,
La taclale cu mulțimea.
Niciodată,
Coloana ca gelatina.
Niciodată,
Urechea plecată la bârfă.
Niciodată,
Vânător de orice vâlvă.
Niciodată,
Cu privirea după val.
Niciodată,
În tricou de festival.
Niciodată,
Niciodată,
Niciodată,
Niciodată, am spus că:
NI – CIO – DA – TĂ!.
Cu capul în pungă
Se aruncă
Toți orbii-n aceeași luptă surdă.
Cu apă de ploaie
Sting focuri de paie,
Semnalizează, ce mare trăsnaie!
Se lasă seara și-i grea pupila,
Știu, dulce-i mila,
Dulce-i somnu’,
Lasă că rezolvă Domnu’
Și-n continuare capu’ pe perne,
Visând tinereți eterne,
Da’ pământu-se-nvârte mocnit
Ș-orice-ai face ai un preț de plătit,
Orice-ai face ai un preț de plătit,
Orice-ai face ai un preț de plătit,
Orice-ai face ai un preț de plătit,
ORICE-AI FACE AI UN PREȚ DE PLĂTIT!
Sensul versurilor
Piesa exprimă refuzul de a se conforma normelor sociale și de a urmări tendințele. Este un imn al individualității și al autenticității, subliniind importanța de a rămâne fidel propriilor principii, indiferent de presiunile exterioare.