Nu vreau să par o coabă sau vreo persoană snobă
Deja o boabă de tristețe oarbă începe gândul să-mi absoarbă
Și să n-am o stare slabă, în grabă bag un fir de i…
Și sufletul începe parcă să soarbă vise și să fiarbă
Ca o pleavă în vânt se destramă orice treabă
E ca un leac de babă, e ca o vrăjită zeamă
Și ca un freamăt, un delir mă înhamă, bag de seamă
Că mă cheamă, mă îndeamnă, parcă să n-am teamă
Da, mă simt legănat de halucinații ca de-o mamă
Fum de m. j. na mi se-nalță din palmă
Într-o calmă gamă de culori ca o cascadă
Mă las pradă curcubeelor grămadă într-o ambuscadă fadă
Ce mă-nhată într-un maldăr de zăpadă caldă, mă agață
Ca o ață și mă-nalță, plutesc într-o ceață
Totu-i plin de viață, dar nu mai fac față.
Simt o greață, o vomă și am căzut în comă.
Sufletu se-mparte între viață și moarte
Le desparte doar o voință aparte de-a răzbate
O parte vrea să plece foarte departe, frate
Să lase-n spate toate visele sparte și iluziile deșarte
Pe de altă parte cealaltă jumătate socote că mai poate
Să înoate și să dea din coate până se scoate
Și să mă poarte printre gloate idioate
Am dublă personalitate, dar nu am identitate
Variate întrebări amestecate mă pun în dificultate
Amabilitate sau agresivitate? Realitate sau absurditate?
Comunitate sau singurătate? Maturitate sau ilaritate?
Am zile înmormântate de către zilele fumate
Dorințe nechemate și zbuciumate suprimate
Și inima nu-mi mai tace, deja nu mai poate?
Ba da, încă se zbate.. bate, bate..
Dar de azi, nu pentru Divinitate
Sensul versurilor
Piesa descrie lupta internă a unei persoane cu dependența și cu dualitatea personalității sale. Se confruntă cu întrebări existențiale și cu dorințe suprimate, oscilând între viață și moarte, realitate și iluzie.