Strofa întâi:
Vine o vreme-n care pui punct și tragi linie,
Numai că ziua aia e mereu întâi aprilie,
Puncte de suspensie-n linia vieții din palmă,
„A fi sau a nu fi” nu-i o expresie ci-o păcăleală.
La 15 ani visam că la 20 voi fi miliardar,
La 20 plângeam că n-a fost cum visam,
La 25 speram că la 30 voi fi plin de bani
Și 15 ani, zi de zi, am visat ca la 15 ani.
Stop! Nu mai vreau să dau niciun „bum”,
Poate-o iau pe alt drum și mă piș cu jet de tun
Pe ce-am trăit pân-acum, nu mai vreau bani ci aer,
Nu sunt eu alesul, răstigniți alt fraier!
Alo, poliția?! Vreau să mă predau
C-am ucis neființa, să vă spun unde stau?
Bătătoresc planete în bocanci și salopete..
.. le unui zidar liber cu lumini ca instrumente!
Refren:
Nemuritor, un spirit migrator,
Către iad sau rai, către Pământ sau cer, nu sper decât să zbor,
Ușor, de dor, mi-e dor să-mi fie dor
Între iad și rai, între Pământ și cer rămân nemuritor.
Strofa a doua:
N-am să plec niciodată, nicăieri e acasă,
Pretutindeniul mă vrea în plasă și mă invită,
Sufletul meu ezită, mai mereu îl evită,
Că nu se-ntoarce de unde-a plecat decât în vizită.
Și dacă plec am s-o fac numai de formă,
Că nu mă schimb dar natura mă transformă,
Fă-mă cuvânt, vers, epitet sau odă
Și-apoi înapoi poet când nu va mai fi la modă!
Că mor când îmi văd numele prin propoziții
Apreciat la grămadă cu toți prăjiții,
Nu tot ce rimează-i vers, unii n-au habar
Că rima se învață dar pentru vers tre’ să ai har.
De-asta m-am disociat, că-i plină lista
De rapperi başinoşi ce nu le-ajunge la nas nici batista,
N-ați înțeles, eu nu fac rap românesc,
Eu nu cânt, eu nu scriu, eu trăiesc! Punct!
Refren:
Nemuritor, un spirit migrator,
Către iad sau rai, către Pământ sau cer, nu sper decât să zbor,
Ușor, de dor, mi-e dor să-mi fie dor
Între iad și rai, între Pământ și cer rămân nemuritor.
Strofa a treia:
Greul face frumosul să existe permanent,
Frumosul existenței permanente e în greu,
Permanenta frumusețe-a greutății unui existent
Mă face-n permanență să exist la rândul meu, și;
Le mulțumesc fiindcă nu sunt ingrat
Prietenilor ce m-au trădat, celor ce m-au desconsiderat,
Jandarmilor pentru p***e primite-n cap,
Banilor ce doar m-au vizitat!
Celor ce au iscat scandaluri și-au plecat,
Că niciunul n-a riscat să se facă de căcat,
Stadioanelor pe care le-am luat cu asalt,
Țigăncii de pe Plevnei pentru primul contact!
Toate și toți constat că m-au transformat
În ce va fi consemnat în viitoru-ndepărtat
„Nemuritorul lăutar de asfalt”, de viață nu m-am săturat
Și-ntreab-o pe mama câtă i-am mâncat!
Refren:
Nemuritor, un spirit migrator,
Către iad sau rai, către Pământ sau cer, nu sper decât să zbor,
Ușor, de dor, mi-e dor să-mi fie dor
Între iad și rai, între Pământ și cer rămân nemuritor.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea de nemurire ca o călătorie continuă între bine și rău, viață și moarte. Artistul reflectă asupra experiențelor sale, atât pozitive cât și negative, care l-au transformat în ceea ce este, accentuând ideea de evoluție și adaptare constantă.