Rappa – Îmi Pare Rău

Strofa 1:
Îmi pare rău că nu sunt ce mi-am propus când eram mic
Îmi pare rău că viața mea e lozul necâștigător din plic
Îmi pare rău că mă etichetați după-o impresie
Dac-ați ști cum sunt într-adevăr, ați intra în depresie
Îmi pare rău că nu pot să gândesc că viața-i lungă
Îmi pare rău c-am făcut destule fete să plângă
Doar pentru că n-am fost în stare să fac fericită o curvă
Am devenit insensibil la orice rugă
Îmi pare rău că inima mă înșală deși în piept e singură
Îmi pare rău că deseori pun punct și-ntotdeauna după punct pun virgulă
Îmi pare rău că nu sunt așa cum mă vreți
Îmi pare rău că nu cred în Lumea celor Drepți
Cred în obiecte, pixul și foaia împreună sunt complete
Sunt perfecte, nasc sentimente
Îmi pare rău, nu cred în oameni
Nu mai cred în suflete pereche
Îmi pare rău, nu sunt genial ci doar un simplu om
Cu cât îți dorești să fii mai original
Cu atât devii un plagiator banal
Exmatriculat din școala vieții-n fiecare an
Îmi pare rău că uneori sunt vulgar
Dar ne tragem din p*la, ieșim pe p*zdă, ne zbatem în c***t
Și ne futem între noi… de fapt, ce găsești așa murdar?
Am fost zgâriat de ghearele morții și-acum văd viața ca pe-un dar!

Refren: X2
Aș fi vrut să fiu… dar nu contează ce!
Aș fi vrut s-ajung… dar nu contează unde!
Căci am să fiu ce mi-am propus și-am s-ajung unde-am dorit
Chiar dacă-mi pare rău de multe nu regret nimic!

Strofa 2:
Îmi pare rău că definesc prezentul ca pe-un trecut viitor
Asta înseamnă că încă mă mai cred nemuritor
Îmi pare rău că nu pot fi doar unul din mulțime
Dar mi-e foarte greu să evadez din temnița din mine
Îmi pare rău că deseori sunt prins între “nu” și “da”
Simt că două entități se joacă cu identitatea mea
Mă contrazic în afirmații, dar din asta reiese
Că nu există adevăr și nici minciună, ci doar interese
Cineva să-mi spună:
De ce trebuie să plângem dacă viața-i o glumă?
De ce există regrete? De ce există scuze
Când poți să râzi amar sau să plângi cu zâmbetul pe buze?
Îmi pare rău (curvo!) că te-am iubit atâția ani și mă disprețuiesc
Pentru faptul că poate te mai iu. “bleach, ptiu”
…Nici nu vreau să rostesc
Și-mi pare rău că simt nevoia să te umilesc
Îmi pare rău că-mi petrec orice zi cu botu-n bere
Și că încă mai pierd nopți de parcă joc barbut pe ele
Îmi pare rău că de multe ori nu pot să mă definesc
Nu mă iubi, eu m-am născut ca să dezamăgesc!
Îmi pare rău că-ți vând trăiri contradictorii, ca un poet
De fapt mi le furi, că-mi iei albumul de pe net
Îmi pare rău sincer, că nu sunt sincer mereu
Și-mi pare rău că-mi pare rău de tot ce-mi pare rău.

Refren: X2
Aș fi vrut să fiu… dar nu contează ce!
Aș fi vrut s-ajung… dar nu contează unde!
Căci am să fiu ce mi-am propus și-am s-ajung unde-am dorit
Chiar dacă-mi pare rău de multe nu regret nimic!