Raku:
N-ai niciun strop de idee și stai cu spume la cioc
Că-n suflet port jihadul valah, fiind la post ca într-un fort
Să nu mori cu tumori tu, c-ai hubloul ca bou la bot
Să cunosc prietene și interlopi și popi pot
Proștii și ofticoșii c-ochi sticloși toți morți
Vor tort orbi dând votul prost
Habar n-ai cum se răspândește deșertul pe glob
Că fabrică mobilă, nația matii, da’ nu pui un plop
Topul lor utopic lovind ochii prostind znobii
N-o știi, ți-o zic logic
Hoții umblă-n rochii scumpe-n smoking
Profitul e furt din taxe hoate, luat din banii noștri
Pâinea copiilor și tot ce-au lăsat strămoșii..
Dis-de-dimineață le dau ca prastia
Bag pe bit break, îi sec ca Dacia
Ca dragonul le topesc sabia
Cu cuvântul deservind patria
Năpădit de c******i pirati
Cum ar fi să vină niște citații lanț?
Sper să fac măcar bani d-adidași
C-aceiași cârnați respectă ce-ncalț
Îndemânatic, în hip hop didactic
Bat nicovale până-mi dați decorații
Reprezint frații, tații,
De pe drum adun, aduc rații
Rămân în Serviciul Român de Informații
Referindu-mă la cel nedecorativ
Dirijând stilat ca Celibidache
Nu m-am ridicat ca o ciripitoare
Prăpădindu-i p-alții la securitate
S-ajung capitalist cocoțat pe cadavre
Lichidez mitomani c-un ak de flow nou
Dichisit ca un bibelou nipon
Tagadagadam, fiecare încărcător
Pune pe caldarâm epigoni trădători
Las limbaj tipizat
Mesaj deghizat în ritmul de dans
Tu-n ce limbă dai ca să fii televizat?
Că pentru mulți eu sun ca „Alhamdulillah!”.
Vlad Dobrescu:
Văd o umbră fără minte care cumpără și vinde
Și doar umblă fără ținte printre blocuri parasite
Totul nu e ca-n reviste și viitorul pare trist,
E infestat cu manelism și cu droguri de mare risc
Vă-ntrebați din vina cui? Păi îmi pare rău să v-o zic
Copii, voi știți like și dislike, da’ nu știți să citiți!
Priviți circu de nimicuri și adormiți mai liniștiți
Aflând că ieri seara t***a x s-a combinat cu-un fotbalist..
Noi dăm cheile verbale să-ți deschizi capcanele care ne-au prins
Perfecționate să-ți vină la fix
Și i-au zis sistem, că e ca un mecanism
Cu-ochii pe mine, pe motiv că-s scriitor
Vor să mă-ia din zbor
Să-mi prind-o bilă de-oțel de picior
Să-mi sufle-n flăcările care luminează-n suflet
Ca să mă-ntunec, să nu pot să judec
Da’ mintea străpunge, strălucesc ca un fulger
Prin furtună, lovesc și-n scurt timp tună pe stradă altă bucată
Cu mesaju’ radical ca rădăcina pătrată
Până se află cine-i vinovat când vine vremea de plată
Până la capăt, până le vedem piramida dărâmată
Sensul versurilor
Piesa critică starea societății românești, corupția și manipularea prin mass-media. Artiștii își exprimă determinarea de a lupta prin muzică și versuri.