Unde eşti, inima mea? Răspunde!
-Acolo, lângă acel geam.
În piept doar pustiul mi se-ascunde
Şi chin, dar inimă nu am.
-Unde eşti, vis al meu, de lumină?
-Acolo, lângă acel geam.
Odaia mea de-obidă-i plină,
Şi foc în ea nu am.
-Unde sunteţi, privirile mele?
-Acolo, lângă acel geam.
Din ochii mei pustii curg lacrimi grele,
Fierbinte şi sărat noian.
-Unde sunteţi, voi, stihuri? E dorul
Care vă fearecă în chin?
Cântece, stih, spre ce vă luaţi voi zborul?
-Zburăm spre acel geam vecin.
-Unde sunteţi, voi, gânduri hoinare?
-La acel geam de-acolo-am stat
-Şi cine-acolo sălaş are?
-Cei doi: soţie şi bărbat.
-Ei doi, dar eu, pe-aici, ce caut oare?
Odată, eu pe ea o cunoşteam
Trezit de-ntâiul licărit de soare,
Priveam, acolo, spre acel geam.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente profunde de dor și nostalgie față de o iubire pierdută. Naratorul își caută esența în amintiri, simbolizate de un geam, locul unde odată a trăit momente fericite alături de persoana iubită, acum alături de altcineva.