Zile murdare.
Uitându-mă pe geam, de la fereastra casei mele
Și aud lătratul câinelui direct din canapele
Foitul frunzelor precum căzutul gândului
Ce nu mă lasă să pun pixul pe finalul rândului
Mă simt ca într-un lagăr în prea multe ipostaze
Și mă surprind plângând în nenumărate faze
Direct din colțul străzilor în vocea umbrelor
Dau în seninul cerului, în inima dușmanului
Am o privire goală, mai goală decât fântâna
Silit să scriu ce mă omoară când mă doare mâna
Rapus de glontele care s-a tras cu stelele
Când s-au rostit cuvintele și au căzut și flintele
Soldații în prima linie ce zac pe metereze
Purtând în suflet frica, nimeni să nu îi reteze
Băgați la sânul mamelor de teama dramelor
Li s-au acoperit privirea în decursul zilelor.
Refren:
Nu poți trage când alții trag de tine.
Și nu poți ține pe cineva pe lângă tine
Când ești orbit de praful zilelor murdare
Șterge-te la ochi pentru a merge-n continuare și…
S-au murdărit zilele, zile imputite…
Și merg rănit de aceleași cuțite înfipte
Nu mai sunt unu pentru toți care mă vor
Nu mai am 15 ani ca să privesc în curtea lor
Și nu suport să plâng, nu vreau să râd
Am de gând să merg cu pașii mei rând pe rând
Am de gând să pun gânduri într-un vers
Așa cum face orice îngeraș când e șters
Ce trebuie să faci când e întuneric
Lumina zilei e departe și intri-n isteric
Noroiul zilelor precum și teama nopților
Se văd pe fața pustiilor, în largul cuștilor
Zâmbetul-i departe, unii-l caută.
Își caută speranța, alții gata execută
Se-aude voce de stăpân pe țara asta
Pe viața asta…
Sensul versurilor
Piesa descrie o luptă continuă cu greutățile vieții, sentimentul de deznădejde și dorința de a supraviețui într-un mediu ostil. Vorbește despre cicatricile emoționale și despre efortul de a merge mai departe, chiar și atunci când totul pare pierdut.