Bătea vântul dinspre râu.
Zăcea casa rece, pustie.
Bătea vântul dinspre
râu izbind în casă.
În casă intrai, fără ușă.
Acolo era doar un pat.
În patul cel gol am intrat
și părăsit.
Bătea vântul dinspre râu izbind în pat.
Și capul meu, ochii-amândoi
dormiră pe-a patului pernă.
Iar vântul bătea și bătea
izbind în pernă.
Și tot bătea bătând vântul mereu,
în ochi îmi aduse și zorii.
Și iată că-n zori o văzui,
văzui o năpârcă dormind
sub pernă.
Bătea vântul dinspre râu,
sub pernă izbea șuierând.
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentul de singurătate și deziluzie al unei persoane care se refugiază într-o casă pustie. Descoperirea unei năpârci sub pernă simbolizează o revelație amară, o trădare sau o amenințare ascunsă sub o aparență liniștită.