Afară-i vânt și-i gol ulciorul.
– Hangiu smintit, dă fugă iar!
Vreau vin ca zarea și ca dorul
și cum e jalea de amar.
El însă-mi toarnă-n neștire
un vin adânc cu umbre lungi.
– Bea! Dulce-i ca o amintire
pe care-o chemi când o alungi.
Ulcioru-i gol și-afară vântul..
– Hangiu smintit, dă fugă iar!
Vreau vin ca bezna, ca mormântul
și cum e moartea de amar.
Hangiul însă-mi pune-n față
un vin însângerat de vremi.
– Bea! Este dulce ca o viață
pe care-o ierți când o blestemi.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema regretului și a amintirilor amare, folosind metafora vinului oferit de hangiu. Vinul reprezintă experiențele vieții, uneori dulci, alteori amare, dar întotdeauna legate de trecut și de inevitabilitatea morții.
