Uităm și țurcă și maidan, –
și haimanaua dulce piere,
cu coate rupte în cădere,
cu nas julit de-un bolovan.
Sfânt joc, sfârșit c-o-ngenunchere
sau cu-n covrig de-un gologan.
Uităm și țurcă și maidan, –
și haimanaua dulce piere,
și pier și razele de miere
ce-n orice chică de golan
spărgeau un pumn de giuvaiere.
Și haimanaua dulce piere,
uităm și țurcă și maidan.
Sensul versurilor
Piesa evocă cu nostalgie amintirile copilăriei, jocurile simple și atmosfera specifică a maidanului. Versurile exprimă regretul pierderii inocenței și a bucuriilor simple odată cu trecerea timpului, subliniind uitarea inevitabilă a acestor momente.