Câte-nțeleg, n-am înțeles,
Dar aș lua toate câte las.
Din ce-am cules și n-a rămas,
Din ce-a rămas și n-am cules.
Azi din frântura unui ceas
Eternități aș ști să țes.
Și din ce ieri credeam eres
Lumi noi mi-aș scrie pe atlas.
Câte-am stricat, câte n-am dres
Le-aș face-acum iconostas
Și-aș bea cu sete tot mai des.
Din flori ce mor la orice pas
Din ce-a rămas și n-am cules,
Din ce-am cules și n-a rămas.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre regretul lucrurilor nefăcute și despre dorința de a schimba trecutul. Totuși, acceptarea prezentului și învățarea din greșeli sunt văzute ca o cale de a construi un viitor mai bun.