Din miază zi, aduc într-o desagă
cerul întreg și îngerii bălai.
E harul sfinților în traista mea pribeagă,
ciobit în țăndări vinete de rai.
Culeg o buche – bob de tămâioasă –
o pun în teascuri și din mustul ei
șoptește Maica Precista, miloasă,
și Duhul Sfânt împarte porumbei.
Bag mâna-n sacul meu și scot afară
un Vitleem din chiciură de ani.
Descântec peste tiparniță, și-n țară
pornesc cazaniile ca niște ciobani.
Iar Vodă și boierii și calicii aud,
plecați peste bucoavna mea,
cum stau de vorbă-n ceruri mucenicii
și cum colindă magii după stea.
Sensul versurilor
Piesa descrie un meșteșugar spiritual care aduce elemente divine și sacre în lumea profană prin intermediul tiparniței sale. El transformă realitatea cotidiană într-o experiență mistică, conectând oamenii cu credința și tradițiile străvechi.