În urma mea n-a mai rămas
decât un joagăr peste vreme.
Un joagăr lacom a rămas
și, zi de zi și ceas de ceas,
tot țipă, ronțăe și cerne.
Pe rând, sub dinții lui de fier,
muriră brazii vieții mele.
S-au stins, sub dinții lui de fier,
copaci care visau pe cer
și crăngi care-nfloreau în stele.
Scrâșnind, țipând, oftând amar,
își plimbă joagărul arcușul
Oftează joagărul amar
și așchii mari din suflet sar
și curge, putred, rumegușul..
În urma mea a mai rămas
un joagăr ce retează ciotul..
Și, zi de zi și ceas de ceas,
în rumegușul ce-a rămas
mă pierd și mă scufund cu totul.
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentul de regret și pierdere pe măsură ce timpul trece. Metafora joagărului reprezintă forța implacabilă care distruge amintirile și esența vieții, lăsând în urmă doar rumeguș și un sentiment de gol interior.