Doamne, fă din suferință
Pod de aur, pod înalt.
Fă din lacrimă velință
Ca-ntr-un pat adânc și cald.
Din lovirile nedrepte
Faguri facă-se și vin.
Din înfrângeri, scări și trepte,
Din căderi, urcuș alpin.
Din veninul pus în cană
Fă miresme ce nu pier.
Fă din fiecare rană
O cădelniță spre cer.
Și din fiece dezastru
Și crepuscul stins în piept,
Doamne, fă lăstun albastru
Și fă zâmbet înțelept!
Sensul versurilor
Piesa este o rugăciune adresată lui Dumnezeu pentru a transforma suferința și greutățile în oportunități de creștere spirituală și în frumusețe. Este o pledoarie pentru a găsi sens și speranță chiar și în cele mai întunecate momente.