Radu Gyr – Metanie
Doamne, fă din suferințăPod de aur, pod înalt.Fă din lacrimă velințăCa-ntr-un pat adânc și cald.Din lovirile nedrepteFaguri facă-se și vin.Din înfrângeri, scări și trepte,Din căderi, urcuș alpin.Din veninul pus în canăFă miresme ce nu pier.Fă din fiecare ranăO cădelniță spre cer.Și din fiece dezastruȘi crepuscul stins în piept,Doamne, fă lăstun albastruȘi fă zâmbet înțelept!