M-au căutat prăpăstiile-n ele
și nu știau că-n fundul râpei zac,
ca un butuc de fulgerat copac,
jos, putrezind sub țancurile grele.
M-a căutat și piscul ros de veac,
încremenit în recile-i prăsele,
și nu știa că, sus, vâlvoi de stele,
stam vultur cu aripi ce se desfac.
Au întrebat oceanele de mine,
iar eu creșteam din val ca un atol.
Și-au întrebat și codri și coline,
tot dându-mi cu-ntrebarea lor ocol,
și nu știau că m-am făcut rubine,
pe-un rug înalt de ramuri, în pârjol.
Sensul versurilor
Piesa descrie o căutare a sinelui în diverse forme ale naturii, în timp ce eul liric se transformă și transcende aceste căutări. Eul liric se metamorfozează în elemente din ce în ce mai puternice, sugerând o evoluție spirituală și o depășire a limitărilor.