Zice lumea că-s țigancă
De ce cânt și de ce-s neagră
De ce port două cosițe
Și mărgele pe catrință
Vorovească toți fătoșii, lalalala
Io români îmi știu strămoșii.
Mai româncă nu găsești
Un pleșuv de Mărășești, mai.
N-ați văzut voi neamul meu, mai
Nu m-ați mai vorbi de rău
Neamul meu-i mult și mare
Știe să cânte fiecare
Știe cum să facă un ban
Și nici unul nu-i țigan, mai.
Dacă mă vorbește pleava
N-am fost pe pământ degeaba.
Flecăriti d-a voștri, mai
Că de ciudă voroviți, mai
N-ați crăpa de-atâta ciudă
Dac-aș fi o țâr’ mai hădă
Am ajuns pe gura voastră, lalalala
Că vă stau ca junghiu-n coastă.
Că-s copilă învățată
Și cu viața tot cântată, mai.
Mie nu-mi faceți ocară
Când ziceți că-s fi țigancă
Câtă vreme-s tinereță
Nici un bai că-s mai negrută
Chiar mă lăudați pe mine, lalalalala
Că țiganii cântă bine.
Dacă știu cânta ca ei, mai
Trăiască prietenii mei
Și eu bine lângă ei.
Sensul versurilor
The song is a defiant response to prejudice and stereotypes faced by the singer due to her Romani heritage. She asserts her pride in her roots and her community's musical talent, dismissing the negativity and celebrating her identity.