Câte rele vin la om în viață,
mereu pe toate le învață,
câte rele or fi pe pământ,
om cu toate le învață pe rând.
(fază instrumentală)
Peste dure omul iute trece,
de pe obraz lacrimile șterge,
se preface și râde la lume,
gândind că vin și zile mai bune.
(fază instrumentală)
De-l cazu pe om îl înspăimântă,
că te știi la muzică și cântă,
ce are în suflețel nimeni nu știe,
lumea crede că-i merge bine.
(fază instrumentală)
Când dă peste dragoste și poală,
ăstea omul nu le mai înșală,
orice-ar face, oricât s-ar zbate,
de ele nu scapă până la moarte.
Sensul versurilor
Piesa descrie greutățile vieții, modul în care omul învață să le depășească, dar și inevitabilitatea dragostei și a morții. Vorbește despre fațada pe care o afișăm lumii, ascunzând suferința interioară.