Strofa |
Am rămas acasă
Am zis că e mai bine
A fost o fază proastă
M-am ținut de tine
Am mers în față
Nu am crezut în nimeni
Mi-am dat speranța
Am crezut în mine
Dintr-o dată mi-a venit o idee
Totul ia foc dacă sare doar o singură scânteie
De la asta cred eu, că pleacă totul
În viață mai e nevoie să te ghideze și norocul
Și poate am rămas la fel
Același băiat liniștit de cartier
De la care nu aștepți
sarea și marea
Urmează să îndrepți
iubirea și iertarea
Și poate că încă nu mai sunt eu
Acel băiat ce așteaptă mereu
Să îi spui incontinuare în față
Frate sunt alături de a ta speranță.
Strofa ||
Și cred, că ne ascultă și Iisus
Frate, n-o să las în spate tot ce am de dus
Că până la final e ceva mai mult de spus
Poate am speranța, să privesc mai sus
Dar oare e normal să o țin numai așa
Să scriu pe foaie doar, rima mea,
E grea, dar e foarte ușor de înțeles
Poate ne oprim așteptările la interes
Și poate, mâine vii și îmi bați la geam
Oare ce o să vrei, deloc nu înțelegeam
Că pe atunci îmi vroiai doar speranța
De a mai scrie rime în lumea asta,
Grea de tot, frate nu pricep nimic,
În lumea asta mare eu cred că-s cel mai mic
Dar am reușit, să trec peste toate
Și am reușit, să continui orice activitate
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre găsirea speranței în sine și în credință, chiar și în momente dificile. Este un imn despre depășirea obstacolelor și continuarea activităților, indiferent de greutăți.