Stau degeaba și mă simt
Că degeaba simt că mint
Nu pot spune că degeaba
Am trăit și mi-am făcut treaba.
Treaba este că degeaba
Stai și nu poți să-ți faci treaba
Dacă timpul te presează
Și nu poți să fii pe fază.
Faza este că tot timpul
Nu-ți ajunge anotimpul
Ce frumos se-așterne toamna
Și degeaba vine iarna.
Azi e miercuri, mâine-i joi
Mâine stau și azi, ca doi
Nu stau mult și nu uit graba,
Mă grăbesc și tot degeaba.
Anii, poate mulți, poate puțini
Uit cum trec și uit cum vin
Trec rapid și își iau prada
Tineretea.. tot degeaba.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de inutilitate și de trecere a timpului fără a avea un scop. Vorbitorul se simte prins într-un ciclu repetitiv, în care eforturile sale par zadarnice, iar tinerețea se scurge fără a fi valorificată.