Să critici fără să asculți,
Să judeci fără să gândești,
Să atingi fără să simți,
Să fii iubit dar fără să iubești,
Să nu te poți bucura de ceea ce primești,
Să primești cadou un lucru fără să ți-l dorești,
Să n-ai conștiință nici să respiri
Dar fără să trăiești să fii privat de libertate,
Să poți vedea dar fără să privești,
Când ești băiat să te poți bucura fără să zâmbești,
Să fie lângă tine fără să o întâlnești,
Când nu e lângă tine să vrei să dormi fără să te trezești,
Să fii vreun senator să spui povești fără să povestești,
Să fii descurcăreț să mergi pe ocolite fără să ocolești,
Să ai sticla lângă tine să bei cât vrei fără să o golești,
Să poți iubi o viață o persoană fără să o părăsești,
Și dacă vrei să o părăsești fa-o din prima zi fără să o rănești,
Dacă te-ai plictisit de ea să o înșeli fără să o păcălești,
Să fii bazat pe munca ta,
Să fii gigant fără să crezi,
Să ai datorii să le poți returna fără să plătești,
Să ai un ban muncit deci fără să ciordești și să cerșești,
Să-ți recuperezi datoriile pas cu pas fără să păsuiești,
Să fii surprins de tine fără să te uimești,
Dacă m-ai ascultat ce ai comentat dar fără să vorbești,
Îți mulțumesc pentru atenție,
Să ai grijă de tine dar fără să te ferești.
Sensul versurilor
Piesa explorează o serie de contradicții și paradoxuri ale existenței umane. Versurile descriu situații în care acțiunile și emoțiile sunt lipsite de sens sau de consecințe, sugerând o deconectare de la realitate și de la sine.