Strofa 1:
Prânz de unșpe’ a noua, ceru-i de un bleu sângeriu
Ține sub tălpi un asfalt mort din care curge sânge viu
Copii îmbătrâniți timpuriu, i-a învățat ce nu știu, strada
Bagă ceasu’ auriu sub pardesiu, pe aici vine târziu garda
Știrile urlă cu lacrimi, domnește drama-n aer
Obosit după 3 nopți la scară și 2 dimineți în Fire
O arde la modu’ ia-mă de fraier și te-ncaier
Dacă nu miști ceva rapid dai toată viața la bomfaier
Curg litere ca râuri în zile sărate ca marea
Își ține nervii în frâuri pentru a nu-și strica starea
A găsit zeci de răspunsuri caută încă întrebarea
Căuta buimac ieșirea după ce a găsit intrarea
Alergând după tramvaie fără să vrei devi sportiv
Jucând fotbal printre seringi devi competitiv
Își construiește propria arcă, așteaptă atent să vină valul
Și trage prima piesă-n casă fără s-audă instrumentalu’.
Refren:
N-am venit ca să plec din nou
Releveu la microfon gata să facă șou
Nu sunt acel băiat ce stă într-un ghetou
Și nici n-am în piscină trei femei mișto
x2.
Strofa 2:
Și ajunge acasă lunea când se luminează bolta
Când pleacă la lucru lumea pentru a aduna recolta
El ar mai fi stat da’ i-a fost adusă nota
Râzând printre papițoi cu papion la Papiota
Câtă frunză atâta iarba, să ai să te-ncingi,
Vânători cam câtă pradă, câte flori atâtea seringi,
Câte foi atâtea filtre, câte la voi atâtea și aici,
Droguri câte Glob-uri în Goblin și-n pomi pe 25
Câte fete atâția plopi, câte gropi atâta asfalt
Atâți câți s-au scos toți atâți s-au băgat
Pe câți i-a întâlnit tot atâți a uitat
De câte ori a venit de atâtea ori a plecat
Încă merge la școală, încă n-a fumat marijuana
Dacă e bine sau rău încă nu poa’ să-și dea seama
Încă vomită la 4 că la 1 bea vin cu cana
S-a îndrăgostit de toamnă conștient că vine iarna!
Sensul versurilor
Piesa descrie realitatea dură a vieții de cartier, cu problemele de dependență și lupta pentru supraviețuire. Protagonistul navighează prin greutăți, căutând un sens și o cale de ieșire, dar rămâne ancorat în ciclul vicios al mediului său.