Releveu feat S Andreea – În Cearcăne

Strofa 1:
Sunt un Enescu,
Durerea mea e o operă de artă,
Tu spune-mi unde mă aștepți
Să-ți spun ce te așteaptă,
Spune-mi cu ce deștepți adormi,
Să îți spun ce te deșteaptă
și ultima dată
Spune-mi unde sapi
Să-ți spun unde te îngroapă
Îmi trebuie niște apă
Înainte să aprind focul
Merge doar prima dată
Tu nu-ți forța norocul
Multora le arde de joacă
Încă nu-și găsesc locul
Neștiind că Mircea nu se joacă
Mircea e însuși jocul,
Luna mă face să atârn
În Saturn se fură curent
Ura mă face să fiu fericit
Pe aici se înjură frecvent,
Că plângi după trecut,
Uiți de viitor,
Fugi de prezent,
În parlament se aprobă legi
Cu iz de faliment,
Bătaie de joc în straie de top
Mâncare deloc,
Tentative de pop în scară de bloc
Nu vreau să fac hip-hop,
Scot cam tot ce am pe stoc
Salut, noroc,
Mă duc cu datorii dincolo
Să am motive să mă întorc.

Refren:
Mai bine rămâi să încerci decât să alegi să pleci,
Nu poți să negi ce nu înțelegi
Repeți același început la nesfârșit
E trist dar te-ai obișnuit.

Strofa 2:
Se aud sirene și pescăruși
La mine în citadelă,
Adorm visând la pictorițe
Cu acrilic pe dantelă,
Adăpostește-mă de mai e loc
La tine sub umbrelă,
Ferește-mă și ascunde-mă
Până ce treci de santinelă,
Tristețea mea e veselă,
Liniștea mea e un vacarm,
Am lacrimi care râd
Sufletul meu e un vitraliu diafan,
Minciuna mea e sinceră
Dar ce credeai, că te credeam,
Spuneam adevărul când mințeam
și te mințeam când promiteam,
Băgam bere la draught până la overdraft, ca Duffman
Bag metax și cafea
Până ajung la loc pe raft cu Kafka,
Un nimeni pentru sine,
Un tot pentru majoritate,
Un puști de 28,
Care se ascunde de maturitate,
Suflarea ei mă lasă fără aer,
Polen de crini,
Are în priviri sclipiri de juvaer,
Ochi de rubin,
Părul ei scăldat în soare,
Parcelă de pini, fini,
Sunt un Enescu!
Iubirea mea e o carceră de spini.

Refren:
Mai bine rămâi să încerci decât să alegi să pleci
Nu poți să negi ce nu înțelegi
Repeți același început la nesfârșit
E trist dar te-ai obișnuit.

Sensul versurilor

Piesa exprimă un sentiment profund de melancolie și deziluzie față de viață și societate. Artistul se simte prins într-un ciclu repetitiv de tristețe și obișnuință, căutând refugiu în amintiri și relații trecute, dar incapabil să scape de sentimentul de neîmplinire.

Lasă un comentariu