Îmi place un beat prost că mă lasă să-mi arăt stilul,
vrei să sune cât mai bine, io vreau doar să-mi fac filmu’.
Ce-i o zonă de confort, io nu dis sau disciplină,
dacă-ți sună antipatic, în sfârșit mă simt plină.
Împlinită? Niciodată, io nu fac artă,
n-o să mă prinzi vreodată să scriu, cum? Spartă?
Nu suport când promovezi viața de trapstar?
Io vin din spate să susțin, lasă-le, se strânge leșa.
Cum poți să știi, te bagă-n seamă doar copii,
și tu vii să le spui că pe carca lor faci mii?
Regruparea, n-am răbdarea să le arăt evadarea,
da pot să fac o piesă, poate schimb puțin starea.
De turmă în transă, prinsă de mult în plasă,
care susține că scopu-i din matrix să iasă,
da tot urmează orbește o grupare de falsuri,
care-a găsit secretu’ și se poartă-n nazuri.
Iooo nu cred c-am zis vreodată de un plan,
nici cheia fericirii, ghici ce, n-o am.
Dacă există, stai liniștit și p-aia o furăm,
apropo de-mprumuți skill-uri, lasă-te fam.
De ce scriu? Motivu-i simplu, e c-am
ascultat până-n punctu-n ce-am decis că m-am
săturat să-ncerc să mă regăsesc în alții,
când propria-mi minte poate, tu de ce încă te abții?
Ho, iar o iei pe arătură,
hoe, masculi proști în cerc iar se adună.
Fă-ți curat printre prieteni, te vând pentru o noapte,
de față cu tine, nici măcar pe la spate.
Ai tinde să zici că asta zice despre mine,
că permit, că ridic coada, hai să-ți explic mai bine:
o faci urâtă, grasă, proastă și apoi sari direct pe ea,
după te plângi ‘nu-i virgină’, du-te-n p**a mea.
Obișnuiam să scriu pe piese numa’ la masculin,
că simțeam, de simți, nu s-o să mă crezi mai puțin.
Aia e, reneagă-mă, plânge-te că c-am drept la vorbe,
am acceptat de mult titulatura de scorpie.
Știi ce-i amuzant când fac dreptate cuiva?
La final îi stârnesc frica, crede că va urma
să-l iau și pe el la palme că nu s-a apărat,
ghici, te rog, ce se-ntâmplă-n realitate, de fapt?
Îi strâng mâna și apoi plec, că așa s io cu adevărat,
te-am surprins, știu că mai există oameni, ai uitat?
Respecte pentru toți, chiar și-aia pe care
am ales conștient să-i calc în picioare.
Niciodată răzbunare, doar impuls spre trezire,
vin, lovesc și plec, asta-i facere de bine.
Futere deee, yo mama jokes, te pun pe ace?
Îți iubești familia atât de mult că n-ai face
o excepție să râzi, doamne, asta nu mai tace,
gata, gata, mă-ntorc în carapace.
Sensul versurilor
Piesa este un manifest feminist și o critică a ipocriziei sociale. Artista își afirmă autenticitatea și refuzul de a se conforma standardelor, folosind un stil direct și agresiv.