Mă trezesc dimineața cu gândul la ea
Nu mai e lângă mine, eu nu o pot vedea
Iau telefonu’, caut repede în agendă
Se pare că nici aici nu mai e acea fată perfectă
Încerc să mă uit pe geam, dar și afară plouă
Soarele nu mai iese să ne zâmbească nouă
Parcă tot se prăbușește în jurul meu și al tău
Am un dor nebun să aud râsetul tău
Să îți mângâi pielea fină, să îți simt părul pe față
Să stăm sub clar de lună până dimineața
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul de dor și pierdere a unei persoane dragi. Naratorul își amintește cu nostalgie momentele frumoase petrecute împreună și resimte acut absența acesteia.