Vorbește ce trebuie,
vorbește când trebuie,
oratoria ta să fie oratoria faptei.
Lasă pe alții să vorbească, tu făptuiește!
Așa este sentința,
un avertisment și un răspuns
la lumea politicienilor
și la demagogia
agenților electorali de meserie,
oameni de cafenele,
agitatori în adunările partidelor,
panglicari în ale țării,
cum le spunea poetul nepereche.
Această plagă socială,
adunătură de excroci și scandalagii
prezenți în toate categoriile
societății noastre democratice:
de la sergenții de stradă
la cluburile de partid
unde se joacă poker și se pun la cale
intrigile politicienilor,
gen Cațavencu sau Farfuridi
cum spunea nenea Iancu,
acești paraziți stipendiați
din fondurile bugetare
sau ale prefecturilor,
lichelele societății
să fie trimiși la muncă!
Sensul versurilor
Piesa critică ipocrizia și ineficiența politicienilor și a agenților electorali, îndemnând la acțiune concretă în locul discursurilor goale. Acesta denunță corupția și parazitismul social, cerând ca acești indivizi să fie trași la răspundere și puși să muncească.