Spre țărmul udat de valuri înalte
Aș sta către seară s-aud
Cum noaptea se frânge pe stâncile albe
Și-mi plânge pe umărul ud.
Privesc către largul cuprins de culoare
În timp ce cu pasul egal
Măsor liniștită fâșia de mare
Zbătându-se rece pe mal.
În briza de seară simțeam mângâierea ta.
Unde pleci, noapte albastră?
Te aștept să-mi bați la fereastră
Și să-mi spui unde sunt
Toate visele de pe pământ.
Unde pleci, noapte albastră?
Te aștept să-mi bați la fereastră
Să-mi aduci, nu uita,
Un strop de rouă din liniștea ta.
În briza de seară simțeam mângâierea ta.
Unde pleci, noapte albastră?
Te aștept să-mi bați la fereastră
Și să-mi spui unde sunt
Toate visele de pe pământ.
Unde pleci, noapte albastră?
Te aștept să-mi bați la fereastră
Să-mi aduci, nu uita,
Un strop de rouă din liniștea ta.
Unde pleci, noapte albastră?
Te aștept să-mi bați la fereastră
Și să-mi spui unde sunt
Toate visele de pe pământ.
Unde pleci, noapte albastră?
Te aștept să-mi bați la fereastră
Să-mi aduci, nu uita,
Un strop de rouă din liniștea ta.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de a regăsi visele pierdute, personificând noaptea albastră ca pe o entitate care le poate aduce înapoi. Naratorul așteaptă un semn, o adiere, un strop de liniște din partea acestei nopți misterioase.