Întoarcere
de Rolando Cárdenas.
Cândva ne-om întoarce-n orașul pierdut
ca anotimpurile fiecărui an,
precum înc-o umbră a-nserării,
tot căutând strămoșii
sau râul în ale cărui ape cerul se spărgea.
Va fi în timpul iernii,
pentru-a-nvia mai aprig frigul,
pentru-a vedea din nou
negreala fumului de bărci tăind întinsul,
s-ascult, în nopți,
cum murmură zăpada.
Vom sta la masă, vom sta ca de-obicei
pentru-a gusta din pâinea altor zile.
O pasăre trecând pe lângă geam
ne va purta cu gândul către pinii
prin care se zvârcolește vântul furios.
De asemenea, întreba-vom și despre vechi prieteni,
poate gândind la chipul unor fete.
Și sala de popice vom găsi-o,
acolo unde se-ntâlneau țăranii cei bătrâni.
Ne-or invita să bem și să vorbim
de lucruri pe care nimeni nu le uită.
Vremea nu-i altceva decât o-ntoarcere în altă vreme.
„Ne vom vedea cândva cu toții pe sub pământ.”
Și cineva la primul colț ne-o recunoaște.
Va fi cum aș veni să te salut dintr-un alt timp.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre întoarcerea într-un loc familiar, probabil orașul natal, și retrăirea amintirilor. Este o meditație asupra timpului și a modului în care trecutul ne influențează prezentul, subliniind dorința de a regăsi conexiunea cu rădăcinile și cu oamenii dragi.