Copleșit de greul dor,
Strâng în palmele-mi fierbinți,
Sub cerul tău, un nor.
Îmbătat de dragoste,
Întind aripile-n zbor!
Deschid fereastra către zări,
Să pot să simt sfântul tău har,
Să-mi presare ca-ntr-un vis,
Ca-ntr-un contur de paradis,
Lumina vechilor cărări,
Care-s străbătute de mări,
Cu frumuseți de nedescris.
Tu mă-nalți către stele,
Spre o lume de vis,
Unde clipele grele
De iubire s-au stins!
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de evadare într-o lume idealizată, eliberată de greutățile iubirii trecute. Naratorul aspiră spre un viitor luminos, călăuzit de speranță și frumusețe.