Robin And The Backstabbers – Împreună. Despre Neajunsul de a Te Fi Cunoscut

Așa începe totul ca-ntr-un vis,
Salve de tunuri, foc aprins,
De mâine înghețată, amintiri.
Totul se destramă, așa cum ți-am promis,
Și-o să scăpăm, primește-ți sentința,
Ultima oară.
Fugim oriunde-ar fi,
Rămânem orice-ar fi,
Împreună.
Oricât ne-ar costa
Și orice ar însemna,
Împreună.
Pe străzile nopții, bețivii trec urlând,
Urlându-și rugăciunea la clădiri ca și când,
Doar focul ar fi sfânt,
Și-n rest tristețe de canal,
Și vântul rupe totul,
Și pe mare niciun val.
Noi alergăm, noi evadăm,
Împreună.
Oricât și orice ar mai putea însemna,
Împreună.
Și ce sens are tot, n-o să știm prea curând,
N-a rămas chiar nicio urmă,
Niciun semn, niciun cuvânt.
Întreb și iar întreb,
Și-aud doar marea foșnind.
E-așa frumoasă viața,
De ce s-o irosești trăind?.
Și noi fugim cât putem,
Trăim cât putem,
Împreună.
Orice-ar însemna,
Și-orcât ar mai conta,
Împreună.
E târziu fără tine,
Și focul e stins,
Și nu mai am habar cine-a pierdut,
Cine-a învins.
Așa se sfârșește, exact ca-ntrun vis,
Adică fără soluții, neclar și imprecis.
În vis alergăm, în vis luminăm,
Mână-n mână.
Orice-ar mai putea însemna
Împreună.