O minte bolnavă simplă retrograd, Hg-ul vieții,
Reactant Mg și toxic, dăunează societății,
Ori Granada ne-a mințit și românii nu vor să vadă,
Dar ultimul trib maur se dezvoltă-n țiganiadă.
Acid… lasă plouă, că mi-e sete,
…că-s oameni din fier forjat
Și-unii-s fulminant de mercur, CH2, și nucleu scrum,
Și-electronii pleacă-afară, lasă-n spate ioni bătrâni.
Insipid și inodor, apa vieții și fosfat,
Cine bea din apa vieții va trăi îndelungat.
Epatează și Iisus, roata morii-o ia în jos,
Și iar intervine Hades, scoate esanța H2O.
Zi-ne tu Cervantes cum luptăm cu mori de vânt,
Că pare că ne ia valu’ când trebuie s-alegem brut,
Suge toată esența vieții din ceva prea unicat,
Sau alege să înduri tot ce trebuie acceptat.
Privește lumea complexă pentru care ai votat,
Cedru, lemnul, Sfânta Cruce ori smoală, azbest și iad,
Aștepți evoluția morții, bine că s-a terminat,
Spânzurat cu capu-n jos, hemoragie-impact.
NCl și CO2 sau prea T.N.T. compact,
Dar prea hidroliza doare, oricât te-ai aștepta,
Vrei să mori pentru ce crezi?… nu-i eroism,
Ci că nu vrei trăiești pentru ce poți să-ndrepți.
Ca individ… lasă moartea să te-atingă,
E plăcut să știi o lume care nu contestă frică,
Chit că te ridică-n slăvi, sau te calcă prea brutal,
E plăcut să știi și frica ne leagă de purul fapt.
Ori trinitrotoluen ca foc și H2S ajută,
Ori fii plumbul în topire și cancer 100%,
Sau poți să torni clor pe gât când ilogica ajută,
Tu respiri aer fosfat, pe principiul: „Na, ajută”.
Îmi cer scuze că-s român, și poate că-i vina mea,
Simt nevoia să o spun, că sunt rușine-n prezent,
Inspiră oameni deștepți, sau COH de crezi c-ajută,
Dar greșeala ta ca om e plăcerea ta trecută.
E ca dracu’ să tot crezi că ești obligat a-ți place,
PROME alergic la fulgi, TE Uiți, ironic pare,
Scrii dorințe iar cu sânge, cu vântu-armat la praștie,
Mâine vom uita doctrina, vedem de ne mai cunoaștem.
Chit O2 și H2O, te omoară, chit absent,
Nu contează că-i violent sau lent… evident,
Sadomasichim lejer, dar înconjurarea fiind,
Doar ce-ți place te omoară și-e păcat că-i suferind.
Sensul versurilor
Piesa explorează teme profunde legate de moarte, suferință și deziluzia față de societate. Vorbește despre acceptarea morții ca parte inevitabilă a vieții și despre lupta individului într-o lume complexă și adesea ostilă.