Secundele se adună în minute,
minutele în ore,
orele în zile,
zilele în săptămâni,
săptămânile în luni,
lunile în ani,
anii în veacuri.
Peste toate acestea se așterne, ca-ntr-un jilț, trecutul.
Îi aud strigătul: carpe diem, carpe diem, carpe diem..
Ah.. dacă aș putea ține
măcar pentru o secundă,
timpul în prezent;
dacă aș putea trăi măcar acea secundă, prezentul,
aș asculta apoi împăcat strigătul trecutului.
Însă..
secundele continuă să se adune în minute,
minutele în ore,
orele în zile,
zilele în săptămâni,
săptămânile în luni,
lunile în ani,
anii în veacuri.
Peste toate acestea se așază comod, ca într-un fotoliu, uitarea.
Îmi repet, spre a nu uita: carpe diem, carpe diem, ..
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii inexorabile a timpului și asupra modului în care trecutul ne influențează. Vorbitorul își dorește să trăiască în prezent, dar este constant atras înapoi de amintirile și de strigătul trecutului, în cele din urmă acceptând uitarea ca parte a ciclului vieții.