Rimmer:
Când se uită în oglindă, e mașina timpului
Vede tot: cum a crescut, cum a tras pe barba lui
Cum a plâns atunci când ai lui s-au dus
Și câte fapte bune face și-ncă vremea n-a apus
Afișează un surâs când îți amintește de
Cum a cunoscut-o și cum îi colorează zilele
Toate visele sunt împlinite, e minunat
Și-a uitat de toți măgarii care-l vroiau ruinat
Îi vine și lui să râdă când vede cum a evoluat
Și ce turnură a luat, viața lui cum s-a schimbat
E foarte calm, întotdeauna calculat
Orice întrebare i s-ar pune, are un răspuns de dat
E foarte matur în gândire și prietenos
Și chiar dacă are bani, nu uită c-a plecat de jos
Că nu e bășinos, e un băiat la locul lui
Și-n locul lui alții ar fi călcat pe visele oricui
E întruchiparea visului său de copil
Închide ochii mândru, râde subtil
Strânge nodul la cravată și începe-o nouă zi
Fă ca el dac-am vorbit despre ce vrei tu să fii.
X2
Se uită în oglindă mereu când se trezește
În oglindă omul care de-ani de zile se ferește
Vede tot: cum a crescut, cum a tras pe barba lui
Și cât îi e de greu nu va spune nimănui.
Alan
E același om doar că e puțin schimbat
Are greutăți în spate, pentru el timpul a stat
Are doar un rând de haine, dar se simte-n largul lui
Și cât îi e de greu nu va spune nimănui
E-narmat cu răutate, trage numai pentru el
Vrea să treacă peste toate, să devină un model
Au trecut ceva ani și-a-nceput să facă bani
Are casă și mașină și evident ceva dușmani
Privește pe toți de sus, deci a uitat de unde-a plecat
După bani.. a scăpat de-anonimat
Mulți îl cunosc, prea puțini îl agreează
Dar trece nepăsător, de absolut nimic nu-i pasă
Nici măcar de fata care-i zice că-l iubește
Care-i face tot pe place și îl susține, o orbește
Aruncă vorbe-n stânga-n dreapta, fără să gândească
Că poa’ să piardă tot înainte să se trezească
Și așa în scurt timp devine exact ca la început
Singur și falit după ce-a avut ce-a avut
Acum a pierdut tot (tot), e trezit la realitate
Și-are destul timp să vadă ce-a lăsat în spate.
X2
Se uită în oglindă mereu când se trezește
În oglindă omul care de-ani de zile se ferește
Vede tot: cum a crescut, cum a tras pe barba lui
Și cât îi e de greu nu va spune nimănui
Sensul versurilor
Piesa prezintă două perspective asupra evoluției personale. Unul dintre personaje își vede realizările cu mândrie, în timp ce celălalt, orbit de succes, ajunge să piardă totul și să regrete alegerile făcute.