A. U. G. – Artă-Mă

(Na situație) Gândirea lui non-rap a rezultat imaginații,
Genu’ de chestii profunde ce nu prea le spui la alții.
Paraziți halucinanți, genu’ de dizenterie
Ce-ți ajunge-n intestine, la modu’ „câte să-nghit?”.
Am văzut o simplitate, la modu’ de izolare,
Doar că omu’ în loc de siguranță, vrea singurătate.
„Nu-mi pasă mie de lume”, spuse el dintr-o prostie
Și s-a simțit atacat când a aflat ce-mi pasă mie.
M-am uitat în gura lui, multe carii la activ,
Halitoză orală – toxic pentru ce-a fost definit
Și-apoi am zis să vorbim pe genu’ de tobe prea murdare
Ce l-a dus pe omu’ meu la psihico-detonare.
Abia aștept să te revăd, mi-ai promis că nu te lași,
Doar că jumătatea morții reprezintă alt oraș.
Omu’ meu simțea arsuri, genu’ de chestii ce pișcă,
Pușcăria ajunsese ultimu’ lucru de-l mișcă.
Dar în mintea lui bolnavă se creea maturitate
Și-ajungea să scrie versuri pe ritmuri de integrame,
Dar in sinea lui știa Icar că el nu vrea așa
Și-a găsit soare-n vechime, îi plăcea și regreta.
Explicația mea e simplă: când forțezi un om să placă
O gândire pur normală, anormală viceversa,
Atunci să îl vezi că pleacă.. e prea mult
Când m-am găsit iar copil, te-am găsit adult.
.. și-am găsit recuperare
.. și mi-ai zis că m-am schimbat
.. când am tot tolerat tare
.. ți s-a părut anormal.
.. și când am privit la lună
.. dar n-ai zis că m-am schimbat
.. ai zis-o de voie bună
.. că-s obedient defapt.
Mi-a fost dor să te revăd și când iar te-am revăzut
Am simțit aeru’ rece și-am simțit cât am crescut
Dar.. captivant, că mi-ai spus neașteptat
Terifiat, am corelat cât de mult am însemnat.
Poți să-i spui invers frăție, poți zice paralelism
Dar sistemu-mi de-aparăre trage zero-n infinit
Când te-am privit ruinând tot ce-ai adunat în timp
I-am spus sfântului praxiu, că pentru el e prea târziu.
.. poți să-ți zic pe nume când
Tu dormeai în insomnia-mi demiurgului pierdut
Ca demers în absolut și luceafărul de plumb
Ți-a găsit steaua-ți din Nord, când a mea a ars demult.
..
.. am uitat
Am șters ultimele 2 versuri, și restu’ vieții
Dar n-am scuză așa fac când vorbesc de mult pereții.
Și spuneți-I lu’ Apostol c-atunci când mă-ntorc din rai
Poate se va odihni.. poate îmi va zice vag
Cine sunt și cum am ajuns în el prin el
.. și scuze de palmares.
Crezi.. și creezi, și induci mentalități
Și susții prea mult idei.. poți să bagi tumori pe gât
Unui om, ești Procust, îl tot modelezi spre bine
.. dar tot nu va fi ca tine.
Te provoc s-adori ceva, te provoc să arăți lumii
Ce ai tu de spus și acum că ești uman
Te provoc și te implor să fii mulțumit de tine
Și să nu te duci în jos când ajungi la înălțime.
Cât amândoi visam scena în drumul de l-am sperat
Ce ne-a unit la-nceput, la final ne-a separat
Și cât noi n-am distanțat de tot ce-am agonisit
În final până la urmă, uite că ne-a reunit.
.. dragă vârstă, cât mai crești?
Și de ce-mi preiei coșmarul doar atunci când mă trezesc
Îmi e dor să te cunosc, îmi e dor să ne-mpărtim
Între ceea ce cântăm și ceea ce simțim.
Într-o zi vom reveni, dar nu-i revolta de mine
Cât te-am urât o perioadă, te-ai trezit tu lângă nimeni
O să fim.. aștept din nou să mă cerți
Cât ți-am cerut să m-asculti și m-ai șters, acuma-ți cer să mă ierți..