E despre închisori, gratii, azile de bătrâni, spitale de nebuni.
Doamne, unde am fost până acum, tre’ să spun.
Adevarul despre suferințele poporului român.
E despre copii cu sindromul Down și Angelman.
Care o viață stau în scaun, la onomastică nu au clown.
Las’ o de la școală la Obregia, prea mulți puștani narcomani.
Psihologii lasă părinți fără bani.
Iar din comă dacă pustiul supraviețuiește, fără aparate nu știu.
Până atunci mușchiul cardiac tre’ să bată.
Viața-i importantă, marfa-i sinucidere curată.
Iată o prostituată cum poa’ să crească o fată.
Și un orfan sărman să ajungă cel mai bun tată.
E despre flori de mucegai.
Despre toți săracii Domnului care se duc în rai.
Refren:
În jurul tău o să vezi doar flori de mucegai.
Ce se târăsc pe pământ să ajungă în rai.
Nu s-a născut nimeni sfânt aici, așa-i?
Prețul e scump, deci ori o dai, ori n-o dai x2.
Nu scrie nicăieri că viața-i dulce.
Viața te duce pe aripi de îngeri decăzuți defilând.
Pe drumul spre cruce.
Și inima îți plânge când vezi în jur atâta durere.
Că ai vrea să faci mai multe pentru ei și nu-ți stă în putere.
Doamne, societatea doarme, zici că-i pe somnifere.
În condiții tot mai austere, lanțuri grele ce lasă sechele.
Și suflete-nfierate se sting cu lumină-n priviri.
Nu-s jurnal de știri, e realitatea dură, nu o pot ignora.
Știi că azi trece, mâine mi-ai promis.
Dar nu am cum să omit trecutul trist.
Victimele regimului comunist.
Fenomenul Pitești, valori românești condamnate penal.
Irațional, preoți și cărturari ce s-au stins la canal.
Și puterea vinde lozinci despre dreptate.
Umanitate desprinsă din toate drepturile.
Ți-au lăsat doar dreptul la moarte.
Frate, e despre flori de mucegai.
Despre toți săracii Domnului care se duc în rai x2.
Refren:
În jurul tău o să vezi doar flori de mucegai.
Ce se târăsc pe pământ să ajungă în rai.
Nu s-a născut nimeni sfânt aici, așa-i?
Prețul e scump, deci ori o dai, ori n-o dai x2.
E pentru purtători de HIV, diabetici, epileptici.
Copii cu sifilis abandonați de medici.
Orfani ce spală parbrize prin intersecții.
Nu au timp de lecții, nu emit nici pretenții.
La școală sau o dezvoltare normală.
Habar n-au de integrare socială sau vreo valoare morală.
Îs atâtea drame, atâtea mame a căror copii au donat organe.
Dar slavă ție, Doamne.
Deși văd bătrâni internați prin azile.
În mizerie, frig și alte condiții ostile.
Unii încă-ți mulțumesc că le dai atâtea zile.
E pentru puști blocați în scaune cu rotile.
Împinși la limita societății lor.
Pradă ignoranței celorlalți și mai puțin a dizabilităților.
Fericiti în ciuda sănătății lor.
E pentru cei ce îndură demni abuzul autorităților.
Că Iisus și-a răbdat nespus dar s-a supus.
A spus că suferința e glorie acolo sus.
Și așa e.
Culeg multe flori de mucegai pentru toți săracii Domnului.
Care se duc în rai.
Refren:
În jurul tău o să vezi doar flori de mucegai.
Ce se târăsc pe pământ să ajungă în rai.
Nu s-a născut nimeni sfânt aici, așa-i?
Prețul e scump, deci ori o dai, ori n-o dai x2.
Sensul versurilor
Piesa descrie realitatea dură a persoanelor marginalizate, a celor care suferă și a victimelor sistemului. În ciuda suferinței, există o speranță în credință și în ideea de a ajunge într-un loc mai bun.