Să-nchid un ochi?
Să-i mai deschid?
Aș vrea să dorm
Și să mă mint.
Că te-am uitat
Și m-ai uitat
Că nu mai ești
Și nu mai sunt.
De ce te văd?
S-a terminat.
Și ce cuvânt
Trebuia să spun?
Ca să rămâi
Și să nu pleci?
Deși nu știi
M-ai rupt complet
Și azi nici tu
Nu mai m-auzi.
Aș vrea să mint
Că m-am schimbat
Ți-am spus că n-o să mai iubesc
Dar te iubeam și ai plecat
Ai grijă de ce a mai rămas în rest.
În rest, să-ți zic de amintiri?
Eram copii, de ce să-ți zic?
Să nu citești, să nu îmi scrii
Că m-a durut atât de mult.
Și-am așteptat, am așteptat
Sperând că se va termina
N-o să te strig în veci soție
O să te strig „durerea mea”.
Am plâns și-am încercat cumva
Să uit că tu, să uit că tu.
Și poți să râzi de inima mea
Fiindcă în ea erai doar tu.
Și ce poet prost și naiv,
Să plâng în timp ce scriu ceva
Știind că nu am însemnat nimic
Și tu ai fost totul cândva.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și regretul profund după o despărțire. Naratorul își amintește de momentele frumoase, dar este copleșit de suferința prezentă, simțindu-se neînsemnat și naiv în fața pierderii.