Spală-mă în sânge,
Rupe-mi oasele toate
Ia-mi inima, mușc-o
Îndoapă-mă cu păcate
Îngroapă-mă în mocirlă
Și fa-mă murdar
Ia-mi sufletul astăzi
Și arde-l în jar
În focul cel veșnic
Să-mi piară cu trupul
Să-mi piară și fapta
Odată cu gândul
Astupă pământul
Cu rămășițele mele
Și dă-l tot ca hrană
Păcatelor mele
Și îngerul meu
Supune-l temeinic
Să ți se-nchine toți sfinții
În iadul cel veșnic
Da stai, tu de fapt, asta vrei
Iar eu mă lupt degeaba, nu pot scăpa de ei
Mă contopesc, ce vrei, din ce în ce mai rău
Încep să semăn cu tine, dar n-o să fiu de-al tău
Și asta o știi fraiere, te știu de când erai copil
Ma amăgeai subtil, și îl numeai destin
Uite că mă dezbin, și nu știu ce devin
După ce mi se termină viața, asigură-te că nu revin
Că o să îmi revin, și asta o știi și tu
Și demonii se tem de ce n-au văzut
Pe mine nu m-au crezut, dar încă n-au pierdut
Încă m-așteaptă seara după ce-nchid ochii după așternut
Vise lucide cu zile de chin
Nopțile pierdute prin cimitir
Caut soluții dar ei iar mă prind
Trebuie să găsesc o soluție rapid
Mi se fac ochii de gheață, văd totu-n ceață
În față am muza cu lanțuri legată
În spatele meu, cadavrele-nnoată
Balți pline de sânge și poarta-i blurată
Tot curentu’ ăsta trece prin mine
Halucinațiile astea nu-s de la pastile
Epuizare, până nu mai văd bine
Încerc să-chid ochii să mă tragi înnapoi la tine
Tre’ să mă lupt și să-ncerc să te-nfrâng
Nu mai contează cu cine mă lupt
Mi-am promis mie că te distrug
Și n-o să renunț până cazi la pământ
Toată imaginația mea o să iasă din mine
O să dau viață ficțiunii mele, copile
Atentie, da-i drumu’ că nu-i loc de tine
Războiu-ncepe, deci ține-te bine.
[Cea mai mare dezamăgire
A unui maestru e că nu poate să-nvețe elevu’
Mai multe decât știe]
Sensul versurilor
Piesa descrie o luptă intensă cu o forță interioară întunecată, posibil o parte negativă a sinelui sau o influență exterioară malefică. Protagonistul se confruntă cu suferință, halucinații și disperare, dar refuză să cedeze, hotărând să lupte până la distrugerea acestei forțe.