Rănit, cum sunt, în suflet, e drept să fiu amar.
Și-acum pleca-voi. Domnul te țină-n sfântul har.
Îți spun doar înc-o vorbă: tu, giuvaier ce ești,
ce-ar bucura pe-aleșii din zările cerești.
De te-ndoiești de asta, să-I pui la încercare.
Mi-ai spus: ”Sunt beată, Haviz, și-ți dau spre alinare
două săruturi tandre.” Dar Domnul știe, Bunul,
că nu mi-ai dat nici două și nu mi-ai dat nici unul.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și dezamăgirea unui suflet rănit, care se simte trădat în dragoste. Vorbitorul își exprimă amărăciunea și își caută alinare în credință, confruntându-se cu pierderea și minciuna.