Din strada ta, cel care plin de rușine pleacă,
trăiește în căință și fapta sa-i săracă.
Dar cel ce-și poartă pașii spre dulcea lui iubită
nu-și rătăcește calea și ținta sa-i sfințită.
Tu fă un pact cu vinul și cu-ale dragei gene,
căci, vai, cât timp pierdut-ai într-o nedemnă lene!
Tu scumpă călăuză a inimii deșarte,
vreau ca să-l rog pe Domnul pe drum drept să mă poarte.
Sub haru-i caravana se-oprește-n încântare
și-apoi călătoria re-ncepe în splendoare.
Ia cupa din fântână cunoașterii, Hafiz,
ca sufletul să-ți fie spre adevăr deschis.
Divanul
Sensul versurilor
Piesa explorează căința și posibilitatea de a găsi o cale mai bună prin iubire și credință. Vorbitorul caută îndrumare divină pentru a depăși sentimentele de deșertăciune și a găsi adevărul.