În briza primăverii pornii pe câmp hai-hui,
Ea mi-a adus mireasma-ți, dar pacea mi-o pierdui.
Tu inima mi-o zbuciumi oriunde s-ar afla,
Dar, sfâșiate, sufăr și altele cu-a mea.
A dorului meu brațe în lanțuri mi le-ai pus,
Din nou înțelepciunea tristeții s-a supus.
Sprânceana-ți vrăjitoare iar m-a prădat pe cale,
Și inima mi-a smuls-o rubinul gurii tale.
Nu-mi aminti suavul privighetorii cânt,
Căci am pierdut Iubirea și nu mai pot să cânt.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul de pierdere și tristețe profundă după o iubire pierdută. Naratorul se simte devastat și incapabil să mai găsească bucurie, fiind copleșit de amintiri și durere.