Ce bine mi-amintesc acum,
erai ca ploaia fără nori
și curcubeu-ți eram în drum peste flori.
Îți amintești cumva de mine,
eram ca focul fără fum
și m-aprindeam doar pentru tine,
dar acum…
Acum îmi spui că n-am habar,
că tot ce-i dulce-i și amar,
că ce-a fost des e tot mai rar,
n-am habar să beau și golul din pahar.
N-am habar…
Și lumea-ntreagă se topea
când ne priveam în ochi noi doi
și soarele pe cer zâmbea
pentru noi.
Și-acum îmi spui că n-am habar,
să trag de sfori, să dau din zar,
că tot ce-i bun are hotar,
n-am habar să-mi pun iubirea pe cântar.
N-am habar…
Hai, haide lasă-mă acum să încerc să te opresc din drum
și nu-mi spune dragostea e oarbă.
Hai lasă-ți mâna peste a mea și nu încerca să spui ceva,
nu vezi cum frica piere,
cum inima te cere,
nu vezi acum…
Acum îmi spui că n-ai habar,
să-ți fiu în noapte felinar,
că tot ce-a fost nu-i în zadar,
n-ai habar, pune-mă, pune-mă, pune pe jar.
N-ai habar, n-ai habar, n-ai habar…
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și confuzia după o despărțire. Naratorul își amintește de momentele frumoase din trecut, dar se confruntă cu realitatea dură a prezentului, în care partenerul/a susține că nu mai există nicio șansă de împăcare.