Aforic – Prin Pereți

Scrie pa’ plic adresa,
Pune un timbru mic cu cap de zimbru,
Tre’ să arate cât mai simplu adesea,
Citesc ce mă citează presa.
Când scriam câte o bucată clasică ca Budapesta,
E bun acesta,
Emil e diferența,
Tripat ca puștii mici când cunosc convalescența.
Copil de șarpe de Buzău crescut la Marea Albastră,
Nu cânt rău, bucata-i pentru fata mea și fata noastră.
E greu,
Era bine mereu,
Dar până m-am turnat eu să nu o mai ard evreu,
Și cum din greu se nasc numai genii mereu,
Mi-am ieșit din nucleu, de dansau toți pământenii.
Nu eu te pun să-mi dai cu pace,
Totul e bine la început, nu ai ce face,
Așa că mână birjar tare ca un ninja,
Nu te da stătut că te tot fute grija.

Ref:X2
Sunt născut și crescut să trăiesc până mor,
Am umor din folclor, zbor până la nori,
Vor să mă scoată dintre interpreți,
Vin peste voi băieți,
Intru prin pereți.

Foaie verde și-o brichetă,
Hai să-ți zic una secretă,
Eu nu m-am pregătit niciodată pentru battle,
Voiam să rup americanii,
Că la noi îmi veneau numerar ca banii,
De la șantier în cartier, în niciun caz n-am cazier,
Am ars-o-n Zaragoza, proza mea e de ocazie,
E combinația letală, armata mea mentală,
Comunică prin pineală,
Ce bine, m-a lăsat natura, dezechilibrul e dantura,
Contrastează cu alura,
Emil e iară pier’ de vară în timp de seară,
Întinde de sfoară, stând pe bară, că situația e nasoală,
Așa că ai noroc, ne vedem la gară sau la vară pe la țară, că-n
Bucale e cocleală,
Să-ți povestesc despre o nație barbară,
Ultima vară îi dă efect ca prima oară.

Ref:X2