Când doi își zic adio,
De mâini cu drag se strâng
Și plâng amar, oftează
Amar, și iarăși plâng.
Ci noi la despărțire
N-am plâns și n-am oftat,
Și lacrimi și suspine
Pe urmă ne-au aflat.
Sensul versurilor
Piesa descrie durerea unei despărțiri lipsite de reacțiile emoționale imediate, dar care lasă un gol și un regret ulterior. Vorbește despre cum absența lacrimilor inițiale nu înseamnă lipsa durerii, ci doar o amânare a acesteia.