Nu e nimeni pe drum, într-o perdea de fum
Văd doar fața mea palidă, și mult prea mult scrum
În scrumieră, e al doilea pachet în noaptea asta
Și am jurat că nu mă las’ până nu e gata pasta
Pixului cu care scriu, și n-am încredere-n mine
Când văd că din toți prietenii, n-a mai rămas nimeni
Prin preajmă, mă simt singur, de fapt pierdut
Undeva într-un abis, întunecat și prea adânc.
N-am curaj să cred în mine, afară plouă
Și plouă atât de tare, că-mi rupe inima-n două
Bat în geam crengile, simt că eu sunt de vină
Că am prea multă ură în mine și mă și domină,
Iar tratamentul meu, nu mai constă în muzică
Când boala pe care o am, e incurabilă
Ies afară, ceața se transformă-n fum
Când în afară de mine, nu mai e nimeni pe drum.
Vine peste tine te-ngheață,
Ploaia te lovește în față
Singur.. mereu..
N-ai curaju’ să crezi în tine.
Sunt -10 grade, dar eu încă ard
Mă simt pierdut în spațiu ca Jean Luc Pitard
Și asta mă macină, pe dinăuntru-s varză
Când până și inima a început să fie furioasă
Pe ce se întâmplă, de fapt pe ce mi se întâmplă
Că mă simt pus la perete c-un pistol la tâmplă
Treaba e că nu am curaj să apas pe trăgaci
Deci ori sunt un om curajos, ori sunt cel mai laș
Că am băgat atâtea-n seamă, când trebuia să le dau
Dracu’ pe toate, dar se pare că toate au
Ceva cu mine, de mine se leagă ce-i mai rău, mereu
Și încep să cred că nu mă bagă în seamă nici Dumnezeu.
De asta zbier la cer, să mă audă îngerii
Că timpul trece și nu am banii de baterii
Din tot ce am făcut, au rămas doar fotografiile
De asta m-am izolat în mine, și am tras draperiile.
Vine peste tine te-ngheață,
Ploaia te lovește în față
Singur.. mereu..
N-ai curaju’ să crezi în tine.
Anii mă rup de realitate, zici că sunt pe LSD
Sunt un demon, că mi-am căpătat cornele
Deschid aripile, și zbor departe de aici da..
Că e timpul să.. Nu privesc în urma mea.
Vine peste tine te-ngheață,
Ploaia te lovește în față
Singur.. mereu..
N-ai curaju’ să crezi în tine
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente profunde de singurătate, depresie și izolare. Naratorul se simte pierdut, incapabil să găsească alinare și copleșit de greutățile vieții, ajungând la o stare de disperare și auto-izolare.