Hymera – O Inimă și o Stea

Soarele apune într-un colț al lumii
Într-un colț opus, luna-ntârzie s-apară
Se bat asupra mea undele iubirii
Ușor se lasă noaptea și cu tristețe mă-nconjoară.
O fată din viața mea… a fost și numai este
Mi-a smuls din piept inima, lăsându-mi o poveste
Amintiri frumoase și un dor necumpătat
Căci gândurile ei nici azi nu le-am aflat.
Timpul de s-ar întoarce, să fim ca-nainte
Iubirea n-ar mai avea loc, de prea multe cuvinte
Ce-ar trebui să ni le spunem pe nume-n față
Fericirea-i blestemată, greu de a găsit în viață.
Mi-aș dori să cadă între noi o stea
Să despartă lumea ei de lumea mea
Și aș fi fericit știind că nu mai poate
Să dea naștere și viață speranțelor deșarte.
Ea a urmat un vârf al celei stele
Lăsându-mă în noapte singur plin de durere
Din gând n-am alungat-o, azi mă-ntreabă inima
„Oare ea o mai iubit la fel de mult aceeași stea?”