Ferestre-n destin, deschid, închid
Promit să fiu eu, să nu mint.
Ferestre-n destin, deschid, închid
Brațe străine să-mi fie alint.
Obligat să plec, pregătit să dau
Obligat să cred, pregătit să stau.
Privesc din cubul meu, metalic,
Foarfeca timpului cum taie
Tot ce-am adunat în mine creând interioare.
Și-n rugină, amestecate
Cuvintele rămân, să doară
Le înghit cuminte zi de zi
A nu știu câta oară.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de regret și introspecție asupra alegerilor făcute în viață. Vorbitorul se simte prins în trecut, cu amintiri dureroase care îl bântuie.