Vad cristale in palme, da-s stele si e noapte,
Iar Luna se zbate ca fracsu-i pe moarte
C-apune si plange, dar nimeni n-aude,
Iar timpul se-opreste, il priveste si rade..
Eu iau totu-n seama, si-mi pun pret pe frunte!
Le spun ca ma vand si ma arunc de pe punte,
Cazand in abis, ma-ntreb cat rezist..
Va fi totul etern? Sau e doar un vis..
Ma ia ceasul in brate, clepsidrele-s sparte
Sunt cioburi pe jos si simt c-am rani pe spate
Oglinzi varuite cu sangele meu,
Dau sa ma privesc.. si observ ca nu-s eu!?
Pe unde pasesc? Sa stau sau sa alerg?
Se aude ceva si nu pot sa-nteleg!
Se-ntuneca tot, si se apropie soapta..
Mi se-ntinde-o mana, si-mi spune „Ia harta!”.
„Ca tot ce-ai vazut, este ce-ti zace-n suflet,
Ruine si sange, durere si planset..
Si te-ai ratacit..! la stanga ai poarta!
Deschide-ti iar ochii si accepta-ti soarta..
Eu stau si ascult, si-apoi plec tacut..
Ma gandesc la trecut, si la ce-i de facut
Simt ca nu mai am aer, si inima-mi tace,
Parca-s intr-un pumn, care e plin cu ace..
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de coșmar, o călătorie interioară plină de suferință și deznădejde. Protagonistul se simte pierdut și rătăcit în propriul suflet, confruntându-se cu durerea și trecutul.